În 7-9 iunie 2023 am avut întâlniri în zona Oltenia

  • Studiogovora: discuție cu colectivul de tineri arhitecți și urbaniști, istorici, manageri culturali și membrii din comunitatea locală care lucrează la reabilitarea patrimoniului local și promovează reactivarea Băilor Govora.

    Atelierul Borangic + "Oltenia de sub Munte" - Geoparc aspirant UNESCO: antreprenori care produc, în ruralul vâlcean, singura ie românească ţesută, sută la sută, cu materie primă din „ograda proprie”, împreună cu o discuție cu promotorii inițiativei "Oltenia de sub Munte" - Geoparc Global UNESCO până în 2024.

    Organizația Patronală „Turism în Oltenia Montană”: antreprenori gorjeni care pun umărul la dezvoltarea și promovarea turismului în Oltenia de sub munte.

  • Biblioteca Publică Pietrari: activă în implementarea de proiecte variate cu finanțare locală sau europeană, un exemplu pentru rolul important al bibliotecilor locale în mobilizarea și dezvoltarea comunității locale.

    Proiectele din rural ale scriitorului Marius Chivu: sprijinind tinerii scriitori români, accesul sătenilor la carte și cultură, precum și valorificarea patrimoniului rural.

    Ferma legumicolă: producătoarea unei varietăți de legume, în câmp și în solar, cu planuri de a trece în următorii ani la tehnologie 100% ecologică

  • Ferma digitală: tânăr fermier care demonstrează cum se produc cerealele prin metode și echipamente inteligente.

Întâlnire cu Studio Govora

Turismul balnear este sprijinit și promovat peste tot în Europa. Nu numai pentru că se îngrijește de sănătatea oamenilor, dar și pentru că, de cele mai multe ori, este îmbinarea perfectă între patrimoniul cultural și cel natural al unei regiuni.

România este binecuvântată cu multe astfel de locuri și are printre cele mai bogate resurse balneare din Europa. Avem o treime din apele termale și 60% din rezervele de apă minerală ale Europei. Dar, ca în multe alte domenii, stațiunile sunt în paragină. Este rezultatul unor decenii de lipsă de viziune politică și economică, incompetență și delăsare administrativă.

În 2016, am pus laolaltă un grup de lucru cu experți din mai multe ministere pentru a gândi relansarea turismului balnear românesc. Probabil că, la fel ca multe alte proiecte începute atunci, a fost abandonat de următorii premieri.

Preocupate de soarta acestor stațiuni și de valoarea lor au rămas, în general, asociațiile civice care încearcă, cu mijloacele lor, să pună în conservare măcar clădirile de patrimoniu abandonate sau degradate.

Este ceea ce am văzut la Băile Herculane de câte ori am fost acolo, este ceea ce văd azi la Băile Govora - o stațiune care mai supraviețuiește din biletele de tratament oferite pensionarilor, fără o strategie de dezvoltare care să ofere o perspectivă.

În Băile Govora am fost însoțit de tinerii arhitecți doctoranzi proveniți din comunitatea locală Radu Tîrcă și Ștefania Hîrleață. Am văzut împreună câteva dintre obiectivele reabilitate cu ajutorul Studiogovora, asociație inițiată de ei, care adună arhitecți, urbaniști, manageri culturali, antropologi, peisagiști și alți experți în dezvoltare durabilă.

Alături de comunitate, tinerii arhitecți au început să dezvolte proiecte și să organizeze evenimente încercând să găsească metode de a pune în valoare moștenirea culturală și patrimoniul din Govora. Au restaurat cu voluntari foișorul interbelic, au intervenit de urgență pentru punerea în siguranță a Vilei Ivanovici - o bijuterie cu caracteristici distincte ale arhitecturii balneare românești din fostul regat, au redactat un ghid de bune practici pentru lucrări de reparații și restaurări și organizează anual Zilele arhitecturii balneare. Sunt tineri cu idei care pot contribui la o strategie mai amplă de reactivare a acestor bijuterii balneare prin mutarea obiectivului de la stațiune de tratament, care vizează vârstnicii, pensionarii, spre conceptul modern asociat astăzi stațiunilor europene cu resurse balneare de cultivare a bunăstării fizice și mintale/wellness și reîncărcare pentru toate vârstele.

Cred că soluția revigorării stațiunilor balneare nu va veni din cine știe ce strategie națională care se pierde prin sertarele ministerelor, ci mai degrabă din experiențele locale de punere în valoare, de soluționare inovativă a ceea ce se găsește pe teren, cu realism care ia în considerare așteptările și nevoile generațiilor actuale de turiști, mai degrabă decât nostalgiile unora care gândesc strategii în birouri.

Discuție cu Geoparc aspirant "Oltenia de Sub Munte"

Organizația Patronală „Turism în Oltenia Montană”

Întâlnire cu Atelierul Borangic

Doar niște oameni profund atașați de tradiții și pasionați pot să țină în viață și să dezvolte calitativ - în ciuda tentațiilor de a câștiga ușor cu „chinezării” - o afacere de familie cum este atelierul de țesături populare „Borangic” din Stoenești, Vâlcea.

Pe o piață inundată de copii și de falsuri ieftine, Cristina și Petre Niculescu au ales să lucreze doar cu materiale de calitate, cu borangic produs 100% de la viermii de mătase crescuți de ei într-o hală de producție de lângă atelierul și magazinul de prezentare. Au opt angajate care mânuiesc vechi războaie de țesut de unde ies modele de ii, cămăși, rochii și năframe adaptate din creații ale portului popular românesc.

Ce se întâmplă în acest atelier din Oltenia este o rescriere cu migală și mare creativitate a poveștii iei românești care, de câțiva ani, are parte de o nouă viață în modernitate. O marcă a identității noastre naționale - ținută în viață și la Stoenești de atelierul „Borangic” - cu potențial mare în viitor, pentru generația următoare din familie, de a adapta tehnica și motivele tradiționale la o lume modernă care evoluează și își caută în continuare rădăcinile în tradiție.

Biblioteca din Pietrari

Biblioteca din Pietrari este în sine o școală a creativității. Un loc care crește tineri inventivi, curajoși în a învăța să creeze fără teama că greșesc.

Am descoperit un loc educativ viu care s-a detașat de la clasica bibliotecă spre un mediu în care se învață alfabetul de bază al programării, cu echipe de elevi pregătiți pentru concursuri de robotică și programare aplicată. În această bibliotecă comunală din județul Vâlcea sunt inclusiv baze de date cu motive tradiționale ale costumelor populare și se desfășoară tabere de creație și de învățare pentru adolescenți.

Crina Popescu, doamna bibliotecară din Pietrari, spune că e într-o rețea cu vreo 400 de astfel de biblioteci la nivel național. Are un buget anual de funcționare de câteva mii de lei asigurat de Consiliul Local, dar biblioteca reușește să atragă prin diferite proiecte, inclusiv europene, peste 100.000 de lei anual.

Unul dintre proiectele în desfășurare este Biblioteca de Lucruri Pietrari , al cărui scop este de a sprijini copiii și tinerii din comuna Pietrari să descopere o modalitate inovativă, practică, economică și ecologică de a folosi în comun diferite lucruri, obiecte sau gadgeturi.

„Câte s-ar putea face dacă ar exista un astfel de program pentru biblioteci creative la nivel național, care să nu depindă de forța bugetară mai slabă a bugetelor de comune rurale”, îmi spune doamna Popescu. Plec din Pietrari cu acest gând și cu această temă pentru acasă.

Proiectele din rural ale scriitorului Marius Chivu

Probabil că mulți dintre voi îl știți sau l-ați citit pe Marius Chivu, scriitor, editor, traducător, cronicar literar și redactor la Dilema Veche. Am petrecut împreună cu el câteva ore cu discuții agreabile în Slătioara, județul Vâlcea, satul bunicilor săi unde „s-a refugiat” departe de zgomotul Capitalei, renovând casa bătrânească a bunicilor în care a copilărit și pregătindu-se să renoveze o alta din vecini pe care a cumpărat-o.

Am mai menționat aici acum câteva săptămâni acest fenomen al celor care au renunțat la oraș regăsind în viața la țară - neidealizată - o șansă de a trăi mai liniștit aproape de natură.

Marius Chivu este, de altfel, cofondator al inițiativei Niște Orășeni pentru susținerea migrației din urban în rural, oferind celor ce-și doresc să se mute la țară un ghid practic și util de relocare pus la dispoziția comunelor din țară care vor să atragă tineri.

Am povestit cu Marius Chivu despre cum a început să găzduiască de la pandemie încoace tabere de creație literară pentru tinerii scriitori, despre instituțiile de cultură depășite de realitățile momentului, despre bibliotecile din rural, piața de carte și noua generație de scriitori români extrem de creativă, dar fără multe resurse la dispoziție.

Știu că nu sunt subiecte din realitatea socială imediată cu care se confruntă țara și că sunt mici șanse să ajungă ușor pe agenda publică, dar cred că înțelegerea lor mi-a oferit o perspectivă mai amplă dintr-un domeniu creativ care îmbogățește identitatea unei țări.

Marius Chivu, dincolo de faptul că este un scriitor talentat, creativ și implicat civic, poate să contribuie la concilierea culturii cu dezvoltarea locală, aducând artiștii mai aproape de realitățile ruralului oltenesc de azi și pe săteni mai aproape de tineri creatori.

Ferma legumicolă Cezieni

Ferma digitală